# 3 luni.

 Parcă ieri dimineață ne-am întâlnit.

Era 10 august, ora 07 dimineața când te tot învârteai în burtică. Și nu mai aveai stare. De parcă simțeai că ne vom întâlni peste 2 ore.

Și au venit și m-au chemat. Mi-au spus că astăzi îmi voi întâlni ciupercuța.

Am început să plâng. De emoție și fericire. Și mai și tremuram toată.

Am ajuns!

Am intrat în sală, m-au înțepat în coloană și îmi tot spuneau să mă relaxez, dar tu te tot învârteai și mă loveai.

Apoi, am spus Tatăl Nostru de vreo 5699 de ori.

Până mi-a spus să nu mai repet Tatăl Nostru pentru că vrea să dea drumul la muzică.

Muzică? Păi mie muzică îmi trebuie?

- Viviana, ești pregatită pentru muzică?

Ăhm.. mnu, dar n-am de ales...

Și au dat drumul la --muzică--.

Și am început să plang.

Cea mai frumoasă melodie din viața mea rula în acea sală de operații.

Era glasul tau. 

Glas de ciupercuță pe care o așteptam de fix 39 de săptămâni.

Am plâns. Nu-mi venea să cred că, în sfârșit, ne întâlnim.

A fost momentul în care nu am mai fost deloc Viviana, ci MAMI Viviana.

Și nu visam vreodată să fii atât de frumoasă și gălăgioasă.

S-a întors doctorul neonatolog care a spus- Am dat drumul la televizor și am auzit știrile de la Pro Tv. Spuneau așa: 2970 gr, 49 cm, ora 09:42, scor apgar 10. Ce spui, mămico?

- Când pot s-o văd? Și au râs toate din sală.

Am mai așteptat 3 ore.

Și am plâns din nou.

Mi-am văzut puiul de om.

Mi-ai zâmbit imediat cum te-a pus lângă mine. Vorbeam cu tati la telefon pe video și a început și el să plângă. 

Puiul nostru de om zâmbăreț.

Au trecut 3 luni si 11 zile.

Cele mai frumoase 3 luni din viața mea, a noastră.

Nu știu cum am trăit atâția ani fără tine. N-a avut sens viața mea.

Dar acum ești aici.

Și ne zâmbești mereu, imediat cum ne vezi sau când ne auzi vocile.

Oh, cât te iubim, pui de om!