# Dimineata.

               Momentul ala in care simti ca o iei razna. Ca nimic nu are sens, ca totul se invarte unui singur *punct. Si-l vezi zi de zi, si-l asculti zi de zi dar parca lipseste ceva. Lipseste mangaierea calda pe obraz in timp ce acesta e cuprins de *stropi de roua. Nu-ti mai vine sa calci, sa apuci, sa mirosi, sa imbuci, sa vezi nimic. Esti debusolat si nu stii unde sa calci prima data in zorii diminetii. Pleci de acasa si nu mai stii unde trebuie sa ajungi, ce trebuie sa faci, ce trebuie sa cumperi. Pleci de acasa si ajungi pe o strada pe care nu ai mai vazut-o vreodata. Strada mica dar totusi atat de mare. Si ii spui. Riscand sa pari nebun, incepi sa vorbesti cu ea, cu strada. Ii spui tot ce-ti trece prin cap, tot ce te supara, tot ce te doare. Si asta pt. ca, spui tu, ca ea nu va spune nimic. Nu le va spune celorlalte strazi ce te doare. Ai incredere in ea desi nu o cunosti. Risti sperand sa castigi. Si te simti liber, te simti cu sufletul gol doar pt. ca ai vorbit cu o strada noua. Si mergi spre casa, iti bagi castile in urechi si dai play la prima melodie pe care o vezi in playlist. Si asculti, asculti pana cand, fara sa iti dai seama, degetele tale merg la acea melodie care-ti umple sufletul la loc. Caci orice ai face nu poti evita asta. Ti-e dor dar incerci sa negi asta. Ti-e dor de toate momentele in care radeai ca nimeni alta, in care iti sclipeau ochii de bucurie. Dar ce s-a intamplat cu toate momentele alea ?! Unde au disparut si cand ?! Cum le-ai lasat sa dispara ?! Cum sa faci asta cand ele te binedispuneau si iti aratau ca, una peste alta, iti place viata ta. Iti place tot ce te inconjoara si, pana la urma urmei, nimic nu e urat. Insa urat e sentimentul ala in care ai lumea in palma si te simti mirific si alegi, nici tu nu stii de ce, sa o lasi sa piara. Sa intorci palma inspre sol si sa lasi totul sa cada. Tot ce te-ai straduit sa castigi de-alungul timpului, lasi sa cada fara sa-ti pese catusi de putin. Pari ca nu ai avea inima. Sau ai dar e de piatra. Pana acum de ce nu ai facut asta ? De ce ai profitat de sentimentul de mandrie ca ai totul in palma ? Trebuia sa spui "nu" de la inceput daca stiai ca asta se va intampla. Dar cum sa nu te bucuri de timpul trecut si de toate bucuriile lui ? Cum sa pierzi tu asta ? Iar acum.. Acum iti pui mii si mii de intrebari si te intrebi, te certi pe tine insuti caci din tot ce arati, nu intelegi nimic. Daca tu nu intelegi, d'apai cei din jur. Opreste-te ! Opreste-te din orice ai face in momentul asta. Ia-ti un moment, oarecare, si respira. Respira adanc. Inspira si expira de nenumarate ori. Sterge-ti lacrimile, pune capul pe perna si asteapta nerabdatoare dimineata. Care speri ca iti va pune un zambet pe fata nu o lacrima. Ai incredere in dimineata. Stie ea ce are de facut !