# Toamna.

              Apare pe nesimtite si isi varsa lacrimile pretutindeni. Lacrimi nenumarate si grele ca de plumb. Isi imprastie frumusetea, isi emana mirosul si iti coloreaza sufletul in culori aramii. Schimba culoarea cerului din albastru infinit in alb linistit. Pune nori negri sau gri acolo unde, alta data, stralucea soarele. Alunga pasarile spre un trai mai bun, spre tari cu posibilitati ridicate de supravietuire. Ne da roade care mai de care mai colorate si mai gustoase. Ne uda pamantul care, parca, astepta asta de o viata. Ne mai pune o haina peste tricou, ne incalta in adidasi, ne alunga papucii. Ne asterne un covor de frunze cu o paleta cromatica extraordinara. Ne tine in casa, band ceai sau ciocolata calda cuibarindu-ne in pat sub patura, cand isi intinde bratele si cuprinde jumatate de omenire cu felul ei de a fi. Ne misca copacii vazand pe geam si isi face simtita prezenta cand da o rafala de vant care ne determina sa dam drumul la caldura. Bine ai venit, furtunoaso !