# Imbatranim.

               Imbatranim inainte de vreme, inainte de a ne da seama exact de lucrurile care conteaza. Si nu simtim ! Nu simtim cum trece timpul, cum-si pune amprenta asupra psihicului si asupra fizicului nostru. Nu vedem ca toata munca depusa de-alungul vietii isi lasa urmele pe fata. Corpul rezista mai mult, depinde de cum-l folosim, insa chipul cedeaza primul. Ridurile, aparute din cauza stresului, din cauza muncii, din cauza copiilor pe care ne-am straduit sa-i crestem, sunt din ce in ce mai evidente. Pielea devine din ce in ce mai "slabita" iar chipul imbatraneste vizibil.
Atatia ani in care ne-am straduit din rasputeri sa muncim pt. un trai mai bun, sa invatam pt. a ajunge cat mai sus intr-un anumit domeniu, sa dansam pt. a-i bucura pe ceilalti, sa practicam un anumit sport din placerea nebuna de a ne implica in ceva, sa ne exploatam fiecare calitate si sa ne alungam defectele.
Atatia ani in care rareori am avut timp pt. noi insine, pt. a ne ingriji pielea si pt. a-i lungi viata cat mai mult. Atatia ani in care nu ne-am gandit la viitor. Viitorul corpului si al mintii. Ne-am exploatat pe noi insine fara a ne gandi la viitorul sanatatii noastre. Ne-am gandit la viitorul legat de situatia financiara, situatia amoroasa dar deloc la cel legat de sanatate. Privim inapoi neputiinciosi stiind ca timpul nu-l mai putem intoarce. Clepsidra vietii nu e chiar o clepsidra in adevaratul sens al cuvantului. Clepsidra vietii se scurge incet, incet insa nu o mai poti intoarce pt. a o lua de la capat.
In fond.. Cred c-ar trebui sa fim mandrii de noi ! Mandrii de ridurile noastre, de pielea imbatranita, de chipul obosit. Toate acestea reflecta munca depusa o viata intreaga si ambitia de a ne auto-depasi !