# Fictiune ..

PARTEA I

(voi publica in 2 parti deoarece am scris prea mult si... nu vreau sa sperii sau sa plictisesc pe nimeni )

E o zi oarecare si... ma-ncearca o trista mirare ...

Simt ca vreau sa-ti vorbesc... ca vreau sa-ti pun umbra in vechile calendare ce vor ramane din acest blog, poate ca tu nici nu existi asa cum te-am visat eu, poate ca tot ce-ti voi spune va parea doar un preludiu aiuristic al cuiva care cauta ceva ce nu va gasi niciodata... dar asta nu ma poate opri sa sper...
Nici macar nu existi in viata mea dar... am senzatia ca te astept de mult prea mult timp sa mai pot tine in mine tot ce gandesc...
Va parea un joc... un joc fictiv in care eu vorbesc cu tine, in care eu ma cert cu tine... in care iti explic si ma justific...
Poate ca o asemenea ipostaza nu se va fi intamplat niciodata, sau poate ca simplul fapt ca mi-a patruns in minte e cea mai reala dovada ca... se putea intampla.
Tu vei fi o persoana care abia m-a cunoscut, care nu are incredere in mine si care poarta toate armurile experientelor anterioare esuate laolalta cu ranile si ezitarile asociate. Ma vei privi circumspect si va rezulta o intalnire rigida in care nu vor fi fata in fata doi oameni care doresc sa simta, ci doua fiinte gata sa se apere asteptandu-se la ce e mai rau, degeaba as incerca eu sa fiu altfel... desi ai observa... siguranta iti va ramane o prioritate, eu purtand pe umeri, fara sa stiu macar, pacatele tuturor celor ce ti-au gresit...
Eu voi fi venit catre tine deschis, fara nici o parere prestabilita, daca nu stiai deja stii acum ca nu pun oamenilor etichete, acelea sunt pentru borcane... te voi lasa sa te desenezi pentru mine exact asa cum vei stii tu mai bine prin tot ceea ce faci, fiecare gand... fiecare ezitare, fiecare incruntare, fiecare zambet vor contura in mintea mea tabloul pe care maine voi prefera sa-l uit sau... voi simti ca doresc sa-l pastrez langa mine atat cat timpul meu pe aceasta lume imi va permite. Chiar daca voi fi analitica, e normal sa incerc sa descopar in tine lucruri cu care imi doresc sa pot rezona..., tanjesc dupa momentele in care voi putea fi atat de sincera cu tine incat sa ai senzatia ca poti privi in sufletul meu...

Asa ca-mi voi incepe scrisoarea fictiva:

Intr-o zi o sa vreau sa vb mai multe cu tine si altfel decat am facut-o deja, va fi ziua in care am sa te rog sa ma lasi sa fiu eu, iar tu sa ai un pic mai multa incredere si rabdare.
E trist ce s-a intamplat "aseara" din puctul de vedere al limitarilor, eu vreau si pot mai mult, mult mai mult...
Niciodata la un final al unei intalniri cu o persoana care-mi lasa amagitoarea senzatie ca-mi place asa mult, ca ma intriga atat de intens; ca fara sa-i stiu macar gustul, as avea senzatia ca mai vreau sa-i simt pana si retinerile, ezitarile, sa le descopar, sa ma scufund cu tine in toate temerile tale, sa ma las coplesit de ele pana le voi intelege. Iar apoi cu tine de mana, sa le lasam in urma... o sa sune tampit dar... imi placea "gustul" bratului tau alunecand prin palma mea... mangaindu-mi setea nespusa de tine... (si nici macar nu existi...)

Te intrebi daca te plac... NU, nu te plac! pt ca tot ce am primit am furat de la tine, stai ca si cum ai avea o arma cu care ma ameninti si-mi spui: ce am voie si ce nu... habar nu ai sa te abandonezi instinctului, ti-e frica si poti sa ma contrazici cat vrei, dar am simtit clar ca: tu inainte de a face un pas ai nevoie de confirmari... paradoxal e ca le-as da fara ezitare, le-as fi dat... dar nu fortat, sunt exact ca tine, cand spui VREAU imperativ... simt ca nu sunt conceputa pentru a ma supune, nu vreau nici sa te supun, ci sa te simt asa cum toate armurile tale nu m-ar lasa nicicand sa o fac, sa dau tot ce pot pentru ca vreau si simt ca m-ar implini sa impart cu tine.

Am gresit crezand ca voi primi ajutorul tau, ai fi doar intr-o continua retinere si iluzia unui control exercitat din setea de siguranta. Am nevoie sa ai incredere in mine, sa simti ca si daca te voi lega la ochi si te-as lua de mana sa alergam, nu ai avea nici o teama pt ca stii ca esti langa mine, si eu... cel de langa tine n-as lasa sa ti se intample nimic rau... chiar daca asta ar insemna sa cad si eu cu tine doar pentru ca tu sa cazi pe ceva mai moale.

Te urasc pentru ca ti-e frica... dar nu este o ura intunecata, ci este mai calda decat toate iubirile tale esuate, te urasc pt ca iti place sa crezi ca a detine controlul te face imun si puternic, uiti insa esenta ta fundamentala, esti BARBAT !!! Apreciez foarte mult tendinta de a-ti conserva integritatea, faptul ca o doresti ca pe o forma de independenta, ca poate in mare parte ti-a iesit, dar permite-mi sa te intreb:
- daca elimini toate distractiile din jurul tau... (obtinute de la) toate acele persoane care pt ca te plac (fiind atrase de tine) se comporta cu tine dragut incercand sa te culeaga cu alternative dintre cele mai colorate si ispititoare, daca tu n-ai fi fost o prezenta asa placuta avantajata de anumite trasaturi fizice care sunt efemere, daca erai altfel crezi ca ai mai fi fost atat de interesant pentru ei, crezi ca ti-ar placea sa auzi macar pentru 10 secunde ce ganduri au in ceea ce te priveste, esti sigur ca o cauti asa cum trebuie pe cea care iti doresti sa te iubeasca pt ceea ce gandesti, pentru sufletul tau, NU pentru cum arati???

M-ai intreba: cum cred eu ca ar trebui sa fii tu astfel incat eu sa simt ca te vreau pe tine si doar pe tine, sa simt ca esti al meu si ca nu as renunta la tine niciodata... as ezita sa-ti raspund apoi ti-as da un raspuns minim, fragmentat... sperand ca din el TU ai intelege mai mult decat as reusi eu sa-ti explic vorbindu-ti ore...

Stii totusi de ce as ezita?

Pentru ca TU te-ai juca, mi-ai spune sa nu te mai analizez desi din prima clipa in care m-ai vazut, m-ai scanat si nu ma refer doar fizic... poate gresesc nu neg asta dar asa am "simtit"... iti place sa stii ca cineva te vrea, simplul fapt ca as fi langa tine iti este o confirmare si implinirea acestei confirmari si pentru mine, depinde doar de vointa ta... cochetezi cu placerea unei puteri care nu-ti poate aduce nimic bun... eventual ma va distanta observand cum abuzezi de ea. Desi va fi fost destul de evident, (ca din moment ce am venit la tine si te-am convins sa te rapesc macar o data sa putem vorbi doar noi doi, fata in fata) ca ceva la tine m-a atras, ca pentru mine tu reprezinti ceva dezirabil, ceva ce simt nevoia sa-mi confirm prin a te cunoaste, ca-mi doresc in viata mea. Fara sa te cunosc ar fi doar un dans efemer, care sincer... nu este pentru mine.

Nu stiu despre tine, dar eu nu mai sunt un copil... caut lucruri concrete si confirmari reale, am trecut demult de varsta la care sa-mi pun dileme de genul: ce se va intampla daca il sarut?
... acum ca fac asa ceva doar pt ca simt ca merita, si ca vreau ceva mai mult de la fiinta de langa mine. Daca tu te-ai feri, as sti sigur ca ori nu m-ai simtit suficient, ori ai nevoie de mai multe confirmari, ori... esti genul de persoana pe care nu o doresc langa mine...


VA URMA...