Pictata parca in alb si negru se desprinde justificarea pentru tacerea mea din aceasta luna... s-au schimbat atat de multe si... totusi nimic.
Initial schita unui posibil zambet a aparut la sfarsit de martie cand... ne-am despartit, se pare ca am renuntat (prea usor poate) la toate acele momente de fericire care le adoram . Se terminase de mult dar credeam ca va fi altfel, insa... se pare ca am avut nevoie de confirmari mai mult decat constientizam.In oricare alte circumstante in care zambetul meu ar fi fost o constanta, nu as fi acceptat niciodata o asa profanare a timpului meu, dar... se pare ca atunci cand te-ai obisnuit deja ca minunile tin doar 3 zile, cand rezonezi prea bine cu algoritmul ciclic al vietii in care desi Pandora din tine-ti insamanteaza speranta ca totul e o evolutie in spirala, tu te simti blocat in acelasi cerc monoton...
Fericirea mea a fost inlocuita cu cateva plimbari nocturne, cu alte etichete pe haine, prietenii mei din mediul anterior i-am ratacit si am senzatia ca m-au uitat, dar nimeni nu stie ca in toata aceasta ecuatie cel mai scump pret platit este TIMPUL PENTRU SUFLETUL MEU, acela nu va fi regasit nici in iesirile la restaurante mai scumpe, nici in ceasul care costa de 100 de ori mai mult decat cel anterior si nici in plimbarile lungi si dese in care am impresia ca ma rasfat... parerea mea e ca atunci sufletul incepe sa moara, putine, chiar foarte putine sunt persoanele care reusesc sa gaseasca in acest sistem portita prin care sa si-l pastreze nevatamat... e prea usor sa cazi prada amagirilor.
Dar hai sa depasim subiectul acesta black&white ale carui rezolutii le-am regasit oarecum de la inceputul articolului...
Referitor la sarbatori, la haosul cumparaturilor, la atmosfera de celebrare samd, liceul meu si-a atins scopul, mi-a rapit orice iluzie ca acestea sunt si pentru mine, singurul moment in care am refuzat sa ma las patrunsa de ignoranta acestui context a fost aseara cand am plecat sa cumpar cadouri parintilor mei si fratelui, n-am sa mint ca am un obicei stravechi din a face astfel de gesturi nobile dar... m-am gandit ca un zambet in perioada aceasta ar fi binevenit, ahhh! era sa uit am reusit sa-mi iau si mie un set de sosete dupa care tanjeam de mult, dar de fiecare data banutii pt sosete se cheltuiau pe te miri ce ..
Subiectul SCRISORII din postarea anterioara... persista in sufletul meu, de fapt probabil el a fost si motivul dorintei de a ma tine ocupata, nu mi-am pierdut speranta desi... poate adrenalina pe care mi-o injectez induce mai degraba o continuitate sintetica...
Nu-mi dau seama cum reusesc sa ma ridic din nou in urma dezamagirii, infrangerii si in urma a tot ce s-a intamplat .. inca o data imi multumesc mie insumi ca sunt puternica si ca nu las sa ma doboare nimic .
Chiar daca am fost ranita .. nimic nu ma va opri sa-mi continui viata .. cu regret in suflet, dar o voi continua .. cu sau fara el .. !
Nu voi renunta .. cuz it's such a Wonderful Life ! :)
Initial schita unui posibil zambet a aparut la sfarsit de martie cand... ne-am despartit, se pare ca am renuntat (prea usor poate) la toate acele momente de fericire care le adoram . Se terminase de mult dar credeam ca va fi altfel, insa... se pare ca am avut nevoie de confirmari mai mult decat constientizam.In oricare alte circumstante in care zambetul meu ar fi fost o constanta, nu as fi acceptat niciodata o asa profanare a timpului meu, dar... se pare ca atunci cand te-ai obisnuit deja ca minunile tin doar 3 zile, cand rezonezi prea bine cu algoritmul ciclic al vietii in care desi Pandora din tine-ti insamanteaza speranta ca totul e o evolutie in spirala, tu te simti blocat in acelasi cerc monoton...
Fericirea mea a fost inlocuita cu cateva plimbari nocturne, cu alte etichete pe haine, prietenii mei din mediul anterior i-am ratacit si am senzatia ca m-au uitat, dar nimeni nu stie ca in toata aceasta ecuatie cel mai scump pret platit este TIMPUL PENTRU SUFLETUL MEU, acela nu va fi regasit nici in iesirile la restaurante mai scumpe, nici in ceasul care costa de 100 de ori mai mult decat cel anterior si nici in plimbarile lungi si dese in care am impresia ca ma rasfat... parerea mea e ca atunci sufletul incepe sa moara, putine, chiar foarte putine sunt persoanele care reusesc sa gaseasca in acest sistem portita prin care sa si-l pastreze nevatamat... e prea usor sa cazi prada amagirilor.
Dar hai sa depasim subiectul acesta black&white ale carui rezolutii le-am regasit oarecum de la inceputul articolului...
Referitor la sarbatori, la haosul cumparaturilor, la atmosfera de celebrare samd, liceul meu si-a atins scopul, mi-a rapit orice iluzie ca acestea sunt si pentru mine, singurul moment in care am refuzat sa ma las patrunsa de ignoranta acestui context a fost aseara cand am plecat sa cumpar cadouri parintilor mei si fratelui, n-am sa mint ca am un obicei stravechi din a face astfel de gesturi nobile dar... m-am gandit ca un zambet in perioada aceasta ar fi binevenit, ahhh! era sa uit am reusit sa-mi iau si mie un set de sosete dupa care tanjeam de mult, dar de fiecare data banutii pt sosete se cheltuiau pe te miri ce ..
Subiectul SCRISORII din postarea anterioara... persista in sufletul meu, de fapt probabil el a fost si motivul dorintei de a ma tine ocupata, nu mi-am pierdut speranta desi... poate adrenalina pe care mi-o injectez induce mai degraba o continuitate sintetica...
Nu-mi dau seama cum reusesc sa ma ridic din nou in urma dezamagirii, infrangerii si in urma a tot ce s-a intamplat .. inca o data imi multumesc mie insumi ca sunt puternica si ca nu las sa ma doboare nimic .
Chiar daca am fost ranita .. nimic nu ma va opri sa-mi continui viata .. cu regret in suflet, dar o voi continua .. cu sau fara el .. !
Nu voi renunta .. cuz it's such a Wonderful Life ! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu