Ma cuprinde o neliniste interioara simtind rapiditatea cu care se misca evenimentele din viata mea. Parca timpul nu mai vrea sa stea in loc nicio clipa. Parca ne grabeste cineva. Spre ce ? Nu mai simtim timpul. Te uiti la ceas e 12 si peste 1 minut, simtit de tine, e 12 jumatate deja. Partea urata e ca nu-l putem controla. Timpul, din pacate, e ireversibil. Suntem atat de zapaciti, de innebuniti de lipsa timpului incat suntem mereu pe fuga incercand sa rezolvam cat mai multe lucruri intr-un timp limitat. Timpul, din cate se pare, isi vede de treaba lui, nu e afectat de faptul ca tot mai multe persoane se plang de lipsa acestuia. El tace si face cum e o vorba. Insa noi nu ne dam seama de asta. Ne plangem in stanga si-n dreapta ca nu avem timp in loc sa punem mana sa facem ceva ocupand timpul pe care l-am alocat plangerilor noastre. Nelinistea mea interioara ma apasa pana-n strafundul inimii, ma lasa fara respiratie si e precum un fum-imi incetoseaza vederea. Parca mai ieri imi doream sa cresc, sa fac ce vreau eu, sa ies afara cand vreau eu iar azi.. Azi cand intr-un final pot face tot ce vreau parca-mi doresc sa fiu micuta, sa ma imbrace mami, sa-mi dea mami sa mananc. Ne dorim mult prea multe iar cand le atingem suntem plictisiti instantaneu de acel lucru. Vrem sa atingem absolutul intr-un timp scurt iar cand vedem ca drumul spre absolut e greu si lung, renuntam ! Nu multe sunt lucrurile pe care avem timp sa le facem in viata asta tocmai de aceea trebuie sa le sortam cu grija pt. a le face, mai intai, pe cele importante. Dar, cine stie care-s lucrurile cu adevarat importante ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu