Inima ti-o ia razna, nu mai gandesti rational, totul-ti pare frumos, chipul lui e pretutindeni, mirosul lui il simti de la distanta, ii simti mana-n palma ta ca si cum ar fi asa, sarutul lui il simti pe buze la nesfarsit, privirea i-o vezi oriunde ai intoarce capul, imbratisarea lui e atat de calda si rece in acelasi timp. Trupu-i este cald si rece-n acelasi timp. Privirile minutioase par distante intr-un moment iar intr-altul par pline de afectiune. Parca totul e legat de el. Orice ai auzi parca sunt cuvinte rostite de el ce-ti strapung sufletul si ti-l fac sa tresara. Iti pare ca toti din jur au ochii lui, buzele lui, vocea lui, felul lui de a fi. Crezi cu tarie ca ai putea sta ore-n sir privindu-l iar simplul fapt ca stai si-l privesti iti umple fiecare gol. Cea mai banala discutie cu el-ti pare extraordinara. Momentele de fixare a privirii le ai tot mai des. Cand simti ca te supara ceva, iti amintesti cat de mult-ti placea sa-l vezi zambind, razand, ingrijorandu-se, bucurandu-se si simti, incet incet, cum-ti apare un zambet in coltul gurii. Si toate astea pentru ce ?! De ce sa ne pierdem mintile intr-un pronume personal de persoana a III-a cand stim ca e prea frumos pt. a fi ceva pe termen indelungat ? De ce ne incapatanam noi, fetele, sa continuam ceva desi stim prea bine cat de predispuse la esec suntem ? Cand el-ti explica felul lui de a fi, de ce ne complacem intr-o situatie care, mai devreme sau mai tarziu, va deveni neplacuta ? Daca daca exista sanse de reusita ? Daca te inseli si el chiar simte, mai mult sau mai putin, aceleasi lucruri ? De ce suntem noi, fetele, asa sceptice in privinta lor ?Tocmai de aceea trebuie, uneori, sa dam frau liber sentimentelor si sa riscam un pic intrebandu-ne : Pana unde va merge relatia asta ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu