# Half of u !

          Cred ca pana la urma urmei asta-i toata chestia. Dupa un anumit timp nu mai suntem noi insine, ne modelam dupa persoana iubita si atunci, intr-adevar, devenim un intreg. Oricat ne-am stradui sa ne pastram crezarile, preferintele, regulile tot ajugem, inevitabil, sa ne adaptam mai mult sau mai putin la viata de cuplu. Unele lucruri se mostenesc, altele se dobandesc, exact ca-n iubire. Tu aduci unele lucruri iar mai apoi le combini cu cele ale partenerului disparand astfel notiunea de "al meu/al tau" aparand, in schimb, notiunea de "al nostru". Inveti sa ierti, sa lasi de la tine, sa asculti, sa intelegi, sa ii dai o mana de ajutor celui cu care iti imparti inima. Inima e un organ care pompeaza sange. Uneori se mai si infunda. Atunci apare, din senin, cel care ii reda inimii bataile, desfundand-o. Trebuie sa inveti sa ierti, sa-ti calci pe orgoliu pt. a pastra aprinsa scanteia dintre voi. Poate parea dificil la inceput dar dupa ce va trece un timp si vei fi condus de iubire, vei lasa orgoliul deoparte involuntar. Poti simti repulsie la un moment dat, iti poti dori sa te indepartezi de persona iubita pt. ca ti se pare ca te-a plictisit sau ca te sufoca, dar fara a-ti da seama, te intorci pe drumul care duce spre ea, spre persoana iubita. Drum care este deja strabatut de ea. Ea care nu te poate lasa sa pleci intr-u totul ! Si atunci, inc-o data, iti dai seama ca locul tau e chiar acolo, langa ea, completandu-va si formand o echipa extraordinara !!